fbpx

Blog

Recondiționarea bufetului de sufragerie

De la culoarea nucului la Provence, Florence și Olive

 

 

Povestea obiectului

Povestea bufetului începe în copilăria mea. Aveam vreo 10 ani când mama a descoperit piesa îndesată într-un colț de pivniță al unui bloc de cartier. Se afla într-o stare de degradare avansată și a fost chiar mutilată prin scurtarea blatului în zonele laterale. În ciuda stării ei, mama nu contenea să-i dea târcoale. Până când tatăl meu, din dorința de a-i face pe plac, s-a hotărât să salveze piesa din pivniță și să o dea spre restaurare unui meșter, care apoi a lucrat multe luni la ea.

Meșterul tâmplar, chiar dacă nu dispunea de cunoștințe de ebenist, a făcut treabă conștiincioasă, a întreprins toate reparațiile capitale, ba chiar a înfrumusețat-o. Tata i-a înlocuit blatul crăpat de marmură cu o placă nouă, cenușie. Nu se potrivea așa de bine cu culoarea de nuc a bufetului, dar era funcțională și intactă.

Așa că pentru mulți ani după aceea bufetul a devenit dulapul frumos cu ornamente și oglindă din sufragerie, pe care apoi l-am moștenit de la ai mei. În ciuda mutărilor cu mobila după mine și într-un final stabilirea într-o casă nou construită, bufetul nicicum nu-și găsea locul. A ajuns în camera de oaspeți, unde a stat nebăgat în seamă aproape două decenii.

Locul obiectului

Cred cu tărie că fiecare obiect de care ne simțim atașați, la un moment dat își găsește locul, rostul și forma în care ne poate servi și încânta. Acest bufet era o piesă mult prea mare și complexă pentru mine. Apoi, pe vremea aceea nu aveam nici cea mai vagă idee că eu, la rându-mi, voi ajunge să recondiționez mobilier, ba chiar să trăiesc din această afacere. Așa că bufetul a așteptat cu răbdare până când eu mi-am schimbat profesia și m-am mutat din nou într-un duplex modern. Apoi, după trei ani de practică în recondiționarea de mobilier, m-am simțit suficient de matură pentru a mă apuca de reabilitarea acestei piese.

Așa că mi-am așezat piesa în living, acolo unde știam că-și va găsi locul, și am început să visez și să vizualizez forme, culori, jocuri de lumini și umbre. Mi-a venit o idee atât de trăznită, încât am întrebat-o pe colega mea, dacă să îndrăznesc așa ceva. Ea s-a arătat entuziasmată și a zis un da categoric culorii TURCOAZ!

Transformarea obiectului

A început dansul de transformare al bufetului. Gama Annie Sloan Chalk Paint™ are două nuanțe de turcoaz: Provence, o culoare mai pastelată și albăstruie, și Florence, un turcoaz viu, de smarald. Iar eu îmi vedeam bufetul undeva între cele două, și totuși, nu în nuanțe atât de vii și stridente. Să fie și în același timp să nu fie turcoaz. Ca un jupon de dantelă care se vede doar din când în când pe sub fustă, dar atunci când îl zărim, să ne stea respirația.

Am ales pentru ultimul strat de culoare Olive. Recunosc, este una din nuanțele mele preferate. Am folosit-o în multe locuri și nu dau niciodată greș cu ea.

 

Pentru stratul de bază am alternat Provence și Florence după simț. Am folosit pensula rotundă Annie Sloan, care îmi permite mișcări în toate direcțiile. În unele locuri am aplicat mai mult Florence, în altele domină Provence. Tăbliile în general le-am vopsit în tonuri mai deschise.

Ca regulă generală, îmi ușurează munca dacă vopsesc piesele de la bază către partea superioară, și din interior către exterior. La acest bufet nu am vrut să mă ating de interior. Stratul de lac era impecabil și mi-a plăcut ideea să păstrez ceva din aspectul vechi. Așa că a rămas în culoarea nucului.

 

Apoi a urmat stratul Olive. Fețele sertarelor au rămas aproape neacoperite, în nuanța Florence, dar restul mobilei a căpătat un aspect umbrit, mai reținut. Am vopsit inclusiv feroneria mobilei, apoi am sigilat toate suprafețele cu ceară transparentă Annie Sloan Clear Wax. Am ceruit pe porțiuni, prima dată cu pensula rotundă de ceruit, apoi am șters surplusul cu o cârpă curată de bumbac. Câteodată îmi place să șlefuiesc cu o hârtie foarte fină (400) acest prim strat proaspăt de ceară, în urma căreia ceara se desprinde în scame, ca cele de radieră, apoi repet ceruirea. Suprafața devine atât de fină, încât e o plăcere tactilă să ating aceste porțiuni.

Detaliile și finisajele

Natura elementelor decorative: picioarele de leu, frunzele de ferigă, restul modelelor unduite și feroneria m-au „obligat” să folosesc ceruri metalice decorative Annie Sloan Gilding Wax în nuanțele auriu cald (Warm Gold) și aramă (Copper). Am aplicat ceara metalică cu vârful degetului – doar așa pot simți cu adevărat aderența suprafeței și pot controla cu câtă ceară decorativă o încarc. Pentru că am ceruit deja cu ceară transparentă, nu mi-a fost frică să greșesc. Surplusul îl puteam oricând îndepărta prin lustruire cu o cârpă de bumbac și un pic de ceară transparentă.

 

Elementul cheie în aplicarea tuturor straturilor este timpul de uscare. Între fiecare etapă este nevoie de uscarea perfectă a stratului anterior de finisare. Recondiționarea bufetului mi-a luat cam o săptămână (evident, am lucrat și altceva pe lângă), dar acești timpi mi-au permis să visez cu lux de amănunte fiecare etapă și detaliu.

Rezultatul recondiționării

Doar când am terminat recondiționarea mi-am dat seama cât de bine se potrivesc culorile noi cu blatul de marmură și cu nuanțele deja existente în sufrageria mea: fundalul roșcat de cărămidă arsă, nuanțele de petrol ale draperiilor, turcoazul fețelor de pernă și a tapițeriei, griul betonului aparent. Sunt mulțumită de rezultat, iar bufetul mă încântă cu prezența sa plină de caracter în fiecare zi.

 

Impactul vizual

Cu toate astea, am fost suficient de precaută să o avertizez pe sora mea înainte de vizita sa de Crăciun legat de aspectul schimbat al dulapului frumos din copilăria noastră. Și bine am făcut: ea s-ar fi așteptat la o transformare mai puțin spectaculoasă, la o restaurare mai degrabă clasică. Dar într-un final a recunoscut că bufetul a devenit, prin aspectul dobândit, piesa de rezistență a livingului și a sufrageriei.

Rezultatul se datorează în primul rând caracterului acestor vopsele cretate, a pigmenților saturați, a aspectului vintage sau shabby chic dat de consistența vopselei și tehnicile specifice de aplicare. Nu vă așteptați ca suprafețele să fie perfect netede sau să nu se vadă urmele de pensulă. Farmecul vopselelor Annie Sloan Chalk Paint™ este tocmai textura specifică.

 

Ce vă sfătuim?

Noi vă încurajăm să recondiționați singuri obiectele din recuzita voastră, inclusiv piesele mari și vechi! La Blue Brush Studio vă așteptăm cu toată gama de produse Annie Sloan Chalk Paint™, Iron Orchid Designs™ și sfaturi pe măsura proiectelor voastre. Vizitați magazin-atelierul din centrul Clujului sau pentru comenzi online accesați pagina: www.bluebrushstudio.ro

 

 

Recondiționare: Enikő Szentannai
Text: arh. Kati Moscu

Lasă un răspuns

X